Posts Tagged ‘concert Vita de Vie’

Anul asta s-au implinit 2 ani de cand am lasat in urma cu totul obsesia, disperarea, stagnarea, evolutia, nebunia mea pentru Vita de Vie.
Albumul Festish, lansat pe 18 Martie 2010, a eliberat in mine un loc ocupat de Vita de Vie timp de 11 ani in mintea si personalitatea mea.
Vita de Vie a fost singurul lucru care mi-am dat incredere deplina ca ce fac e bine, ca deciziile pe care le iau fara o explicatie clara nu sunt gresite, si ca totul este posibil. Nu a fost singurul, dar a fost cu siguranta cel mai puternic stimulator pentru a face lucruri care la vremea aceea mi se pareau imposibil de atins, nebunesti si una peste alta, extraordinare, lucruri care m-au modelat si m-au facut sa fiu persoana care sunt acum.
Cand am ascultat Fetish, am ramas aproape socata de cat de rece putea sa ma lase, cate elemente repetitive ii gaseam, cat de putin inovator era. Am fost dezamagita de fiecare detaliu in parte, de la coperta si promovare, la titlu si fiecare piesa in parte. Am crezut initial ca nu am sa ajung sa retin vreun vers de pe acel material. Singurul motiv pentru care inca il ascult este ca, traind foarte intens momentul atunci, mi-au ramas imprimate in memorie imagini intregi cu primavara, imprejurimile si contextele de atunci. Si pentru ca e Vita de Vie. Dar totusi nu e.

Acest lucru, inaintarea in varsta, si acumularea de experiente proprii, m-au facut sa observ ca Vita de Vie nu mai e atat de sus fata de mine incat sa trebuiasca sa fac eforturi mari de autodepasire ca sa le inteleg muzica, si atunci am inceput sa simt nevoia de ceva mai mult, mai subtil, mai antrenant, mai la un alt nivel. Inca nu am gasit ceva care sa ma miste si inspire cu aceeasi putere cu care a facut-o Vita de Vie, asa ca locul acela a ramas liber.
In acesti 2 ani i-am pomenit in continuare dar ca pe ceva ce apartine trecutului, un trecut foarte frumos de altfel.

Iar acum…

Acum se anunta ceva nou, care ma face sa casc ochii si sa am acel sentiment de „ABIA ASTEPT!!!”

Un concert acustic cu ocazia caruia Vita de Vie sarbatoreste 15 ani
Este un proiect pe care Vita de Vie il pregateste de 7 ani. Nu stiu daca in acesti 7 ani au lucrat, au amanat sau au asteptat inspiratia, sau toate la un loc, dar cert e ca dupa atata timp nu prea are cum sa nu iasa ceva extraordinar.
Un concert produs 100% de Vita de Vie, care va fi inregistrat audio si video, cu 40 de camere.
Ca invitati speciali vor fi Alexandrina Hrisov, Tudor Chirila si Eugen Caminschi.
Din cate aud si din cate cunosc formatia, nu va fi un simplu concert la care se scot amplificatoarele din priza, ci va fi o noua abordare a fiecarei piese in parte, deci ceva cu totul nou, construit pe un fundal vechi, care va cuprinde cam toata istoria Vita de Vie din 1997 pana azi.
Ieri a avut loc primul concert, in Timisoara. Am ascultat o piesa filmata de formatie in timpul probelor si intr-adevar suna asa cum se anunta.

Eu astept momentul asta de si mai mult timp decat ei, de cand am ascultat Lucky Nights cu Timpuri noi, concert care se intampla in 1999, si m-am ofticat ca eram prea mica si inca nu aflasem de Vita de Vie si astfel am pierdut frumusete de concert.
Astept sa fie totul o mare surpriza.

Concertul va avea loc la Opera Nationala Bucuresti, pe 20 martie 2012, incepand cu ora 20:00.
Biletele se gasesc in reteaua Eventim- magazinele Vodafone, Germanos, Orange, Domo, librariile Humanitas, librariile Carturesti, Sala Palatului, Opera Nationala Bucuresti si online pe http://www.eventim.ro/ro/bilete/aniversare-15-ani-vita-de-vie-bucuresti-opera-nationala-323847/performance.html
Pretul biletelor este:
Categoria I: 70 lei
Categoria II:50 lei
Categoria III:30 lei

Anunțuri

Cand ai un lucru de mult timp, te obisnuiesti cu el si uiti de minunea pe care o ai in fata ta. Si atunci cand si minunea in sine contribuie la degradarea ei, uiti de-a binelea si parca iti e si frica sa iti amintesti.
Dar adevarul, miracolul, si tot ce s-a intamplat, e tot in tine si astfel o poza, o melodie, o ploaie sau orice, in orice moment iti poate aminti de tot, nu neaparat de ce ai scris, ce ai citit, ce ai vazut ci in primul rand de ce ai simtit.
Si te poate face sa zambesti cum n-ai zambit de mult. Si te poate face sa lasi in urma cu usurinta orice relatie complicato-trecatoare care pana atunci parea atat de importanta.
Multe s-au schimbat, lucruri s-au intamplat si s-au terminat. Dar tot ce a fost mi se pare extraordinar.
E o atitudine gresita sa servesti suflete la tava, sentimente, diversitate, libertate, idei, si alte rezultate ale unor intamplari la care altii nu au luat parte si nu au facut nimic ca sa ajunga la ele.
Sunt fericita ca am ocazia sa procedez in continuare intr-un mod mai intelept, care va face mai mult bine celorlalti.

-smiorcaieli ca nu mai e cum era, ca simt ca nu stiu ce, ca sunteti viata mea, ca nu pot sa traiesc fara voi, ca …. …, lamentari retarde despre vremuri trecute si stricate cu multa bunavointa de superficialitatile noastre comune si nici un pic de viziune clara si iniativa-
––

Sunt multe examene de constiinta, ba acum parca sunt mai multe decat au fost vreodata, si se simte totul la o intensitate mai mare. Dar indiferent daca ai imbatranit sau nu, daca prietenii tai au imbatranit sau daca esti singurul tanar, trebuie sa iubesti muzica, neconditionat, daca nu poti sa faci asta inseamna ca nu e iubire si nici nu a fost, sau cine stie…

O fi maturizarea ca de la o vreme nu prea mai am aer sa stau in aceeasi camera cu niste oameni sau sentimentul e invers? Mie imi e frica sa accept mai multe lucruri, in primul rand imi e greu sa accept persoana Nora care sigur ar fi putut sa faca mai multe si sa le faca altfel.

Eram in drum spre un concert in Craiova si ne-am amintit. Aveam 15 ani prima data cand am facut o mie de planuri si a fost prima data cand nu-mi venea sa cred ca trenul chiar pleaca spre o destinatie atat de lunga, dupa atatea eforturi, pentru ca m-am simtit atat de implinita mult timp dupa aceea, in ciuda concertelor nereusite, am numit acea plecare primul inceput. Intre timp zic eu ca am mai invatat unele lucruri, printre care si sa nu fiu 100% convinsa ca va iesi perfect, sa am asteptari mari dar sa ma astept la orice. Intre timp oamenii cu care m-am intalnit atunci, ori s-au plictisit, ori s-au saturat, ori s-au angajat, insurat etc.

Cu cateva zile inainte gasisem prima scrisoare (nu mail !) pe care o primisem de la Vita de Vie, in 2000; eu ma bucur tare cand gasesc ceva mai vechi care are legatura cu mine sau cu ceva la care tin. Am zis ca trebuie sa impart bucuria si cu formatia, asa ca am tras-o la xerox, am pus-o intr-un plic si am luat-o cu mine la Craiova.

In drum spre Timisoara am inceput sa ma gandesc la lansarea lu’ Egon. Nici dupa ce a trecut mai mult timp nu prea imi vine sa povestesc, nu stiu de ce. Cred ca cine a fost la lansare la „Exxtra” stie ce inseamna public numeros care merita un astfel de album, si cine a fost la „Doi” stie ce inseamna undele de fericire emanate de pe scena pentru faptul ca exista un asemenea public. Oricum ar fi fost lansarea, am senzatia ca e prea putin orice as scrie despre album, pentru ca Egon in sine spune totul despre tot. E cel mai sincer, cel mai profund, cel mai adevarat si spune exact lucrurile la care eu ma gandesc de atata timp, lucrurile pentru care lupt, pe care nu poti sa le atingi si pe care le au multi oameni dar nu isi dau seama, care sunt atat de pretioase si atat de usor de pierdut la un moment dat.

Ma mai gandesc la fenomenul asta de a judeca atat de usor lucrurile pe care nu le cunosti, fenomenul asta de a vrea din ce in ce mai mult, atat de mult incat uneori nu mai poti sa duci. Ma gandeam la toate pretentiile de bagare in seama, de iesiri de beri cu formatia, de mai mult, si mai mult, si mai mult, cand sunt atatea lucruri extraordinare care deja exista. Asta m-a determinat sa scriu ca un mesaj pentru formatie si un sfat pentru grup, versurile 3 si 4 din a doua strofa din melodia cu nr 4 de pe album, si de fiecare data cand le aud ma gandesc la ce am scris aici si la multe altele.
Pe 7.07 eram in Timisoara, urmat ca „premiu” apoi cu o bere intr-un club impreuna cu Shobo. M-am plimbat impreuna cu Ioana, am tot povestit, am fost la camin la Andrei Galut, l-am auzit cantand la chitara „Incep sa pierd”/fierb , si ma uitam la Andrei si imi dadeam seama ca e un om super tare.
Concertul incepea la 20:00, eu de la ora 14 am inceput sa am emotii de parca eram la primul concert, emotii care s-au mentinut acolo pana sa inceapa concertul si in timpul lui, chiar daca inainte a cantat foarte energic Zob. Si aici ca si la Craiova m-am simtit foarte bine in prima parte a concertului, iar spre sfarsit ma cuprinsese o stare aiurea tare de care incerc sa scap dar chiar nu stiu cum.
Era ora 8 si era ciudat ca sunt la concert Vita de Vie si nu e noapte. Era mult soare care cadea pe scena si multe chestii minore care imi atrageau atentia. La „Incep sa pierd” soarele a intrat in nori si acolo a ramas. Nu stiu ce anume ma face sa ma simt aiurea, poate Basul si cu toba mare care urmeaza dupa Incep sa pierd si imi da senzatia ca se termina               concertul. Dar aici a sunat parca mai tare ca niciodata Basul si cu toba mare (toba mare toba mare toba mare toba mare), mi-ar placea sa o mai aud o data exact la fel. RRROOOOCCCKKK, GIE!
A mai venit cineva care a dat noroc cu baietii, m-a intrebat „ce faci” cu o indiferenta la fel de mare ca politetea, sau asa mi s-a parut mie dar deja nu mai conta ca mie imi venea sa sar in sus de bucurie ca ma intalneam cu el. Unii oameni sunt neatenti, sau au masti de protectie, sau nu le pasa, sau am inebunit eu.
In mare parte a fost un concert special. cred.
La mare mi-am dat seama ce misto e ca in ultima saptamana vizitasem atata lume. Sunt prea multe drumuri de batut si locuri de vazut si cine stie cat timp ramas.
Cand a plecat Jojo din formatie am avut un sentiment foarte ciudat pe care, fiind mica, nu stiam ca trebuie sa il moderez asa ca l-am lasat sa se intample. Sentimentul ca nu se poate sa plece, ca nimeni nu poate sa fie mai potrivit decat el in Vita de Vie si ca Cezar e un naspa si il urasc Pe masura ce a trecut timpul mi-am dat seama ca nu e chiar asa rau, si chiar daca a ramas putin din sentimentul ala, era prea putin sa mai conteze.
Acum un an jumate a plecat si Burete. Mi-am imaginat cum ar arata formatia daca in timp, fara sa bagam de seama s-ar schimba toti membri, si deodata am vedea ca nu mai sunt aceiasi de la inceput. Dar tristetea trebuia sa treaca repede ca doar nu mai eram la 13 ani si trebuia sa pastrez si putina bucurie pentru noul basist, in cazul in care imi placea. A fost frumos, ne-am strans o mare parte din grup la primul concert al lui Ciuplea cu Vita de Vie, ca sa-l aplaudam pe el nu ca sa plangem dupa Burete. Este foarte normala si evidenta atitudinea asta, dar chiar daca era normal sa fie asa, m-am bucurat mult si a fost ceva unic.
Eu am zis mereu ca am sa raman aici prezenta si am sa fiu ultima care renunta. Cat de original, fantastic, neasteptat a fost totul pentru mine la inceput, si cat de demodata o sa mi se para toata ideea asta mai tarziu daca nu am grija sa tin minte tot.
Am ajuns si la un concert in Mamaia, am pierdut Suie Paparude si de cand voiam sa-i vad! Dar nu-i nimic am ascultat Cargo

Si apropo pentru cei care au fost acolo, sa stiti ca in aceeasi seara pe la ora 23:00 Vita de Vie a avut concert in Costinesti.

In ultimul timp am stat in Bucuresti, aproape de formatie asa cum am vrut din totdeauna. De fapt acest aproape a insemnat cea mai mare indepartare posibila.Ma bucur ca exista o melodie care sa-mi dea senzatia de tremurat mai mult decat oricare alta, de frica si in acelasi timp de fericire si incredere si iubire, si atata timp cat ea exista inseamna ca sunt toate sansele sa exist si eu la fel in continuare.Acum ma simt de parca as umbla dezbracata in centrul orasului, sunt lucruri prea personale si in acelasi timp prea putine pe care oricum e greu sa le explici in asa fel incat sa nu sune penibil si oricum nu mai am cui sa le spun.
Dar de-acus,Zise el cu glas sfarsitRidicand un piciorus,Dar de-acus s-a ispravit…- asa era poezia