Posts Tagged ‘club Fabrica’

Omul cu Sobolani a lansat aseara albumul Retro. Am ajuns, ca de obicei, intamplator la concertul despre care am aflat chiar atunci pe loc ca e lansare. Nu am prea multe de povestit, nu a fost o seara iesita din comun, dar totusi un concert dragut si atmosfera misto.
Sunt cam impotriva coverurilor de obicei, de cele mai mule ori sunt facute gratuit, doar ca sa atragi public sau sa multumesti niste organizatori. In cazul asta sunt foarte incantata de initiativa lor. Apreciez mult faptul ca sunt facute dupa niste piese romanesti.
Apreciez si explicatia lor simpla si sincera: „Am ales ce muzica ne-a placut din acea perioada si am cantat piesele cum am stiut noi mai bine. Nu e vreun demers academic sau vreo judecata de valoare. E doar un ‘multumim’ respectuos pentru cativa oameni mari, care ne-au inspirat. Aceste cantece n-au fost in Billboardul american dar sunt in inimile noastre si asta e cel mai important.”

Acum cand ascult piesele, am starea aia de oboseala placuta pe care nu am mai avut-o de mult.

Cam atat despre OCS.

Celelalte piese:
Mondial – De va veni la tine vantul
Rosu si Negru – Pseudofabula
Phoenix – Lasa, lasa
Alexandru Andries – Cea mai frumoasa zi
Valeriu Sterian – Anotimpuri

Am o presimtire, ca anul asta o sa fie un an bun.

Alaltaieri am primit un mesaj pe care de atunci nu trec 30 de minute fara sa-l mai citesc o data. Suna asa: „Ai auzit? Ti s-a implinit dorinta : -), vine Bob Dylan!”

Tot ce mi-am dorit foarte mult, toate locurile in care chiar am vrut sa ajung, toti oamenii pe care am vrut foarte tare sa-i cunosc, toate s-au intamplat. Nu au fost multe, au fost doar destule, exact cate trebuiau sa fie. Cand spun asta nu ma refer la lucruri pe care orice om ar vrea sa le aiba, ma refer la acele lucruri care ne definesc si ne deosebesc intre noi.
Cred ca e foarte adevarat ca lucrurile pe care chiar le vrei se intampla.
Am stiut ca am sa il vad in concert, nu stiam unde, cum, cand, dar stiam ca o sa se intample, pentru ca… pur si simplu nu avea cum sa nu se intample.

Cand am primit mesajul ala am sorbit fiecare cuvant, n-am mai trait atat de intens niste cunvinte din clasa a 7-a cand am gasit in posta prima scrisoare de la Vita de Vie. De asta vara aproape in fiecare zi mi-am imaginat momentul in care primesc vestea asta. Si primele cuvinte care mi-au venit in minte dupa ce m-am dezmeticit, au fost alea din refrenul de la melodia asta . Suna foarte copilaresc, tot foarte copilaresc m-am simtit si eu si ma simt in continuare, am avut senzatia ca ma ridic de la pamant, si chiar era 28 februarie exact ca in melodie.
Tin minte foarte bine asta vara cum asteptam tramvaiul 21 si ma gandeam ce tare ar fi sa merg la AC DC, si ce tare ar fi sa ii vad pe Aerosmith… si ce bestial ca i-am vazut pe Rolling Stones, si ce misto sunt vremurile in care traiesc, ca mai toti artistii mari sunt la indemana si cu ceva efort pot sa fac lucruri pentru care parintii mei ar fi dat orice.

Si de atunci incet incet au inceput sa se anunte si AC DC, si Aerosmith, si ma simt de parca s-ar intampla special pentru mine.

Am avut o perioada foarte lunga (tot anul 2) in care am fost atat de suparata si dezamagita incat nu voiam sa vad prea multi oameni, nu imi placea sa ies din camera, stateam numai in pat, la 4 dupa amiaza eram tot in pijama, „si ma prinde bine rolul sa stau toata ziua-n pat si sa astept cuminte clipa in care tot se va schimba” asta devenise un fel de imn al meu, toti prietenii mi-l fredonau ironic si compatimitor, si ma simteam foarte prost si parca nu eram eu persoana aia dar tot nu voiam sa ii vad si voiam doar sa fiu lasata in pace.

Acum simt ca in sfarsit am pierdut orice urma din starea aia, am revenit la entuziasmul de a sta cu prietenii pana dimineata chiar daca dimineata ma trezesc la 7, am chef din nou sa cunosc oameni noi si ma intereseaza mai mult decat sa fac cunostinta, ma chef sa vorbesc cu lume cu care nu am mai vorbit de mult.
Sunt deschisa la orice fel de muzica, nu doar la aia pe care o stiu deja (asta e un lucru mare pentru mine, oricum mai am de lucrat la capitolul asta)
Cu corazonu e mai pe zero, nu am mai fost cu nimeni de aproape un an, dar si din asta incep sa-mi revin.

Am fost si la concert cu Sarmalele Reci dupa multa vreme, si m-am prins de niste lucruri, le-am vazut altfel, prinde chiar foarte bine cate o pauza din cand in cand, te face sa ramai acolo mai mult timp. Acum telefonul meu suna cu Sprit de vara, pentru ca mi-am amintit si pentru ca … asa si este.

Am fost si Vita de Vie in Fabrica si a fost foarte misto, incep sa cred ca are locul ala ceva care face toate concertele sa fie asa. Am descoperit Grupul de rezistenta si vreau sa mai merg pe la ei… cat mai mult.
Vita de Vie scoate album peste cateva zile si cred ca o sa fie pe masura asteptarilor, pentru ca mereu a fost asa. Toti prietenii vita de vie pe care i-am cunoscut in diferite orase, acum sunt in Bucuresti. E misto ca am ajuns in acelasi loc, si cred ca si Vita de Vie a contribuit macar putin la asta.

Ieri am vazut multe fetze vesele, atmosfera de sarbatoare, flori, martisoare, chestii, nu ma impresioneaza pe mine lucrurile astea dar imi place sa vad oameni bucurosi si in sfarsit A VENIIIITTT! primavara, parca altfel vezi viata cand incepi sa mai dai jos din haine. 😛

Vine Bob Dylan la noi, baaaaaaaaai!!!