Omul cu Sobolani – Retro

Omul cu Sobolani a lansat aseara albumul Retro. Am ajuns, ca de obicei, intamplator la concertul despre care am aflat chiar atunci pe loc ca e lansare. Nu am prea multe de povestit, nu a fost o seara iesita din comun, dar totusi un concert dragut si atmosfera misto.
Sunt cam impotriva coverurilor de obicei, de cele mai mule ori sunt facute gratuit, doar ca sa atragi public sau sa multumesti niste organizatori. In cazul asta sunt foarte incantata de initiativa lor. Apreciez mult faptul ca sunt facute dupa niste piese romanesti.
Apreciez si explicatia lor simpla si sincera: “Am ales ce muzica ne-a placut din acea perioada si am cantat piesele cum am stiut noi mai bine. Nu e vreun demers academic sau vreo judecata de valoare. E doar un ‘multumim’ respectuos pentru cativa oameni mari, care ne-au inspirat. Aceste cantece n-au fost in Billboardul american dar sunt in inimile noastre si asta e cel mai important.”

Acum cand ascult piesele, am starea aia de oboseala placuta pe care nu am mai avut-o de mult.

Cam atat despre OCS.

Celelalte piese:
Mondial – De va veni la tine vantul
Rosu si Negru – Pseudofabula
Phoenix – Lasa, lasa
Alexandru Andries – Cea mai frumoasa zi
Valeriu Sterian – Anotimpuri

Termenii motorului de cautare

Nu mai stiu la cine am vazut, dar mi s-a parut tare amuzant ca a postat cuvintele sau expresiile care trimiteau la blogul respectiv asa ca m-am uitat si eu la termenii motorului de cautare care au trimis la blogul meu.
Postez si eu lista de pe luna asta, pe care am vazut-o acum si foarte amuzanta, dar frazele ingrosate chiar mi-au facut ziua.

persoane care ma inspira 193
oameni care ma inspira 58
moartea 32
jacqueline cuzino 15
persoana care ma inspira 15
un nor cu o chitara 10
oamenii care ma inspira 8
cine ma inspira 5
www.norru.wordpress.com 5
un nor cu’o chitara 5
norru 5
ma inspira 4
alin cinca 4
lulu cretescu 4
ma inspira vita de vie 3
las lumea sa dispretuiasca 3
iti mai amintesti cand ne-am cunoscut 3
andreea talmazan 3
oameni ce ma inspira 3
bac 2005 3
un nor c-o chitara 3
oana lungu 3
poze prieteni adevarati 2
un nor c-o 2
cu cortu la dunare 2
cu cortu la iarba verde 2
pe unde umbla andrei galut 2
cuzino jacqueline 2
oameni care ne inspira 2
cu prietenii la munte 2
florin chilian 2
oameni care inspira 2
sergiu dumitrescu jr 2
cortu 2
metalistul vesel cezar 2
ce persoane inspira 2
zob 18 ani 2
iti amintesti cand ne-am cunoscut 2
vreau sa constresc un site pentru lecti chitara 2
simona radu trupa 2
muzica nu stiu de astea vreau …………………………………… 2
persoanele care ma inspira 2
tot ce se poate sti despre vita de vie 1
нильс 1
wordpress oana lungu 1
romexpo nor 1
cum se face chitara din carton 1
chitari co 1
despre oamenii enigmatici 1
suflet stins 1
chitara care o poti castiga la camp rock 2 1
shobo andreea cargo 1
proconsul de 7 ori in vise imi cutremur 1
connie larkin de ce s-a inchis landmark 1
oameni la chitara 1
melodia cu aia cu chitara si laptop si chitara 1
adrian despot 1
rezumat oameni cari au fost 1
celelalte cuvinte 1
muza care ma inspira 1
unde pot asculta ce muzica vreau 1
dispretuieste tot 1
de ce a plecat burete din vita de vie 1
oameni care te inspira 1
piesa ploua intruna de cand ai plecat dida dragan 1
norru.wordpress 1
vreau sa vad toate muzicele de pe lume 1
muzica de chitara de ascultat 1
vreau sa ascult albume de muzica 1
sfaturi connie larkin 1
cuvintele la toata povestirea 1
n-ai vazut ceva mai tare 1
rezumat despre chitara 1
cum sa pastrez o chitara in stare buna 1
loc in care poti vorbi cu o gramada de oameni 1
muzica in viata oamenilor 1
cum vad oamenii muzica 1
ascult ce muzica vreau eu 1
ploua intruna dida dragan 1
cuvinte care se termina la sfarsit cu nor 1
rezumat chitara 1
acum stiu si eu 1
cum poti pune fond muzical in worldpress 1
asculta chitara 1
proconsul vreau sa plec asculta 1
muzica de ascultat pentru chitara 1
prima data cind team vazut 1
care ma inspira 1
chitara rezumat 1
persoanele ce ma inspira 1
cine a facut prima data sarmalele 1
reclama nor 1
ultima melodie taxi stau in pat 1
vreau sa imi fac un imn 1
oameni care ma inspira in viata de zi cu zi 1
vreau sa ascult muzica fara videoclip 1
nora danila 1
lucrurile simple ma inspira 1
persoane care inspira 1
suie paparude efecte chitara 1
persona care ma inspira 1
persoana care mă inspiră 1
melodie aici in colentina mi s-a infundat 1
nuri ilhan 1
surprize de la guma cindy 1
perdoane care ma inspira 1
visele mele se indeplinesc cind dau din palme sau clipesc 1
andrei galut mana rupta 1
oamenii ce ma inspira 1
ma inspira muzica in pictura 1
numele interpretului de la formatia taxi 1
chitara lui dan teodorescu 1
oameni care ma 1
cuzino jacqline 1
ani de liceu chitara 1
вриглейсгум 1
film cu un baiat de cata la chtara 1
eu locuiesc intr-o lume numita muzica chitara este prietenul meu cel mai bun 1
ce oameni ma inspira 1
nebunie de saruturi 1
sa ascult chitara 1
ce se mai intampla in univers 1
raspunsul la bac 2011 1
este o persoana care ma inspira 1
beck’sperience! a primit cineva premiu 1
prima melodie timpuri noi difuzata la radio 1
iti mai amintesti de mine 1
concert pentru nor și chitară 1
lumea se schimba ma schimb si ea e mai pasnica asa 1
ce sa cand la examen sunt anul i la chitara 1
femeie dezbracata cu chitara intr-un videoclip dj fata cu chitara 1
jacqueline cuzino bucuresti 1
poze iti mai amintesti cand neam cunoscut 1
de ce oamenii se inspira 1
cu cortu la peste 1
chitara cort x-6 pareri 1
fiecare din noi 1
oameni care pot inspira 1
iti amintesti cum neam cunoscut 1
cei mai interesanti la festivalul club a au fost cei de la stonebox 1
reinvierea lui lazar 1
festival club a 1
vita de vie festival club a 1
iti mai amintesti cum ne-am cunoscut? facebook 1
mi au placut stonebox la festivalul club a 1
chitara 1
ce se intampla daca in vita de vie este boala? 1
oameni care ma inspira? 1
prieteni adevarati 1
ioan coi lung 1
simona radu piesa eu 1
perosane care ma inspira 1
care sunt cei 6 pop-rokari care fac parte din clubul 27 1
subiecte economie bac 2005 1
ce inseamna fnfvpt 1
personalizare chitari 1
blazzaj a concertat club a 42 ani 1
cantece copilaresti la chitara (versuri cu acorduri normale 1
muzica a imi beghi niu 1
pix in forma de chitara 1
oameni care ma inspira] 1
vita de vie si daca fetele ma vrea 1
cortu si chitara 1
am spectacol la chitara si mi-e frica 1
ce amintire sa scriu pe tricou in clasa a12a 1
vita de vie vina 1
muzica la chitara straluceste mica stea 1
gume cindy 1
m-am atasat de chitara 1
iti amintesti unde neam cunoscut 1
vreau sa ascult muzica ozone 1
1 mai nebun la mare 1
oameni cu ma 1
sergiu dumitrescu junior 1
oameni care ma pot inspira 1
oameni acre ma inspira 1
vreau sa ascult muzica azs 1
vreau sa colorez clasa a doua 1
hai salut 1
zob telenovelas covers 1
actor cretescu 1
bob dylan viata 1
muzica- aveam clipe knd nu voiam s se termine … aqm stau si m intreb de ce n’a mers bine … aveam o mie d vise … o mie d viitoare planuri scrise 1
cum se numeste ultima piesa vita de vie 2011 1
la dunare cu cortu 1
bun venit in lumea mea karaoke 1
oamnei care ma inspira 1
poze cu cortu 1
karaoke cu indiferent melodia 2 suflete 1
http://norru.wordpress.com 1
pesoane care ma inspira 1
persoana care ma inspira compunere 1
cu cortu pe dunare 1
pers care ma inspira 1
muzică doar eu și chitara pe spate 1
imi doresc sa stiu sa ascult 1
alin cinca fotografi 1
vreau sa cant si sa ascult dupa aceea 1
oana lungu arta 1
voltaj chitara 1
vina ta vita 1
perosne care ma inspiria 1
la peste cu cortu 1
vita de vie vina versuri inceput 1
suie paparude chitara 1
un sarpe lung melodie chitara mai multe limbi 1
ilhan nuri nora grosu 1
tricou zob 1
ioan cretescu 1
sergiu dumitrescu galati 1
tudor chirila bob dylan 1
“simona radu” 1
poze cu prieteni adevarati 1
chitara wordpress.com 1
nora pentu mine 1
melodia tardini 1
stil cu dajbog nicu 1
locuri cu cortu pe dunare 1
versuri atat de rar chilian 1
vreau sa ascult muzica 1
vreau sa ascult muzica cu amadeus 1
teatrul azi ioan cretescu 1
vlad pintilie blog 1
chitari reci 1
vreau sa invat la chitara melodia .singur in noaptea rece 1
ce gen de muzica canta sarmalele reci

Si ma mira cata lume da pe google sergiu dumitrescu jr sau ioan cretescu (cand esti vedeta, esti, ce sa mai )

Ghici cine s-a intors

Printr-o mare intamplare datorata Ofeliei, am ajuns vinerea trecuta la concertul aniversar ZOB 18 ani, in clubul Wings.
Nu stiu foarte multe detalii despre ei si chiar daca imi plac si le stiu aproape toate piesele, nu am fost cine stie ce fana. Vreau totusi sa spun cateva cuvinte.

Club Wings este unul dintre cele mai respectabile cluburi in care am fost de cand sunt in Bucuresti, este elegant si de bun simt, un loc in care vin oameni entuziasmati de concerte si de muzica, dar care totusi nu sunt adolescenti. Am vazut oameni de toate varstele la acest eveniment (ca si la altele tinute in acelasi loc), dar media de varsta cred ca era totusi 25-26 in loc de 16-17 cum este prin alte locuri.

Imi plac la nebunie concertele in care sala e plina dar totusi am loc sa duc tigara la gura fara sa ard pe nimeni, toata lumea danseaza da nu se impinge nimeni in mine, unde se face pogo dar din ala cu responsabilitate si cu bun simt – care prin urmare reuseste si sa transmita o energie chiar… pozitiva.

ZOB este o trupa foarte energica in concerte, si nu doar energica ci si pasionata. Cred ca am mai spus cu mai multe ocazii, admir foarte mult artistii (romanesti in special) care nu se lasa pacaliti de varsta. E greu sa repeti atatea acorduri si versuri timp de zeci de ani, dar daca esti destept si viu, iti dai seama ca niciodata nimic nu se repeta. M-am bucurat tare mult sa imi dau seama ca se poate – sa transmiti, sa inspiri, sa instigi, sa energizezi, chiar si dupa 18 ani sa fii la fel ca la inceput si sunt mandra de piesele care atata timp au ramas in picioare cum ar fi asta ->

Au avut o intrare in scena la fel de spectaculoasa ca si sfarsitul, in care au fost invitati pe scena toti cei care au fost alaturi de ZOB in acesti ani.

ZOB este primul concert de rock din viata mea, cand aveam vreo 12 ani si unchiul meu Iulian m-a dus la o petrecere PNL in Galati unde au cantat ei, Vank si Sarmalele Reci. Nu am sa uit niciodata concertul ala, cu atat mai mult acum, cand am auzit in concert piesa asta, pe care nu o mai ascultasem de atunci. E foarte linistitor si antrenant sa iti dai seama cum trece timpul si unele lucruri nu se schimba, ci doar evolueaza, si intr-un fel sau altul o fac impreuna cu tine.

Se va scoate un DVD cu concertul din Wings (“pe care il veti downloada de pe net” ) ). M-am gandit ca au fost asa explozivi si inventivi tocmai pentru ca jumatate din oamenii de acolo aveau aparate foto si camere de filmat in mana, dar m-am convins repede ca nu a fost asa, pentru ca dupa cateva zile i-am vazut din nou in concertul aniversar Club A – 42 de ani.

Vreau sa spun ca am reusit sa cant si sa aplaud din nou la un concert. Credeam ca am imbatranit si nu mai simt sa fac asta si mi se pare ca nu mai am pentru cine sa ridic o mana sau sa cer un bis, dar uite ca aveam dreptate si daca cineva a imbatranit, cu siguranta nu sunt eu persoana aia.

Am fost asa de bucuroasa cand vedeam oameni atat de bucurosi incat imi venea sa ma bag si eu la pogo – dar mi-a fost frica.

A fost foarte misto si intreg festivalul Club A, trupe multe si bune, multime de oameni care s-a intins pe mai multe strazi, DJ batran care a povestit despre cum era Club A acum 42 de ani, cine a repetat, cantat de-a lungul anilor acolo, cum ar fi fost primit acest eveniment daca se intampla acum 42 de ani, si tot felul de alte intamplari haioase.

A fost totul plin de o energie cum foarte rar mai intalnesti in Bucuresti, am iesit in ploaie, am cantat cu coaie, si nici nu imi amintesc cand a fost ultima data cand am facut lucrul asta.

La multi ani Club A, felicitari, si multumesc pentru un festival atat de reusit care a adus impreuna oameni pe care nu-i mai vazusem de atat de mult timp.

Daca mai e cineva care nu a aflat, astazi e ultima zi din festival – Iris, Omul cu Sobolani, Nicu Covaci, Blazzaj, Mike Godoroja & Blue Spirit, Voodoo, Stonebox.

Adevarul e atat de relativ incat poti sa traiesti fericit in orice adevar ai chef. Si oricum vorba aia… F.N.F.V.P.T.

Imi pare rau ca nu am gasit varianta live din Wings de la piesa asta, a fost absolut senzational. Dar ascultati-o oricum!

http://www.zob.ro/

http://www.facebook.com/pages/ZOB/109358242427335

http://www.myspace.com/zobsciencefiction

http://roton.ro/featured/zob

Cateodata zidesti, cateodata zambesti

Pe 1 decembrie 2006 la Preoteasa se intampla un concert cu ocazia zilei mondiale de lupta impotriva HIV , in care Omul cu Sobolani, Vita de Vie, Florin Chilian, ZOB, Sarmalele Reci, Bryon si Simona Radu cantau cateva piese proprii si un cover.
Se pare ca s-au intamplat lucruri magice in seara aia pentru ca atunci am fost impresionata prima data de Sarmalele Reci si poate daca nu era seara aia, multe altele nu ar mai fi fost.

Si pentru ca tot atunci am mai fost impresionata de cineva atat de negativ, incat a durat ani ca sa ajunga la mine si impactul pozitiv.
Toata lumea era impresionata de ce se intampla acolo si din public asa vedeam eu lucrurile, cum ca toti sunt foarte implicati in ziua aia si in evenimentul ala.

Singura nemultumire a lui Florin Chilian era ca nu i se auzea vocea cum voia el, sau chitara nu mai stiu exact, tin minte ca dupa prima piesa a zis “e doar o voce si o chitara, ce poate sa fie asa greu?” si a plecat de pe scena si din cate imi amintesc nu a mai cantat. Am fost foarte deranjata de ce a facut si de felul in care a facut-o, extrem de nepasator si de egocentric si care vrea sa sara in evidenta si uaaaaa o intreaga poveste si interpretare in jurul acestui gest pe care probabil toata lumea care a fost acolo l-a si uitat dupa 3 zile. M-am enervat atat de tare incat tin minte ca tremuram din toate incheieturile ) si cu o voce la fel de tremurata mi-am si exprimat parerea, aproape ca pe stadion.

Si din seara aia au urmat niste ani in care am tot judecat ce spune si ce are de transmis cineva prin simpla si jalnica prisma a faptului ca pur si simplu nu-mi place de el. Nu-mi place ce a facut -> nimic nu-mi place -> nimanui nu ar trebui sa-i placa -> tot ce face e gresit.
Cele 6 piese pe care le stiam deja nu au fost de ajuns ca sa imi schimbe decizia: de atunci am refuzat sa fiu prezenta la orice eveniment la care era si el si am schimbat postul de fiecare data cand il vedeam. Grea boala, si compromitatoare de… spirit.

Ei bine… acum doua saptamani faceam ceva la laptopul unui prieten si eram foarte concentrata, prea concentrata la ce faceam ca sa fiu atenta la ce se auzea pe fundal sau sa schimb melodiile. Si uite asa, fortat si pe nepregatite, s-au intalnit cu mine niste acorduri foarte frumoase de chitara intr-un concert, si versurile “Nu fugi de lume, lasa lumea-n lumea ta, cu adevarat… nu au ce sa-ti ia, nu au cum”
M-am oprit din tot ce faceam ca sa ma asigur ca el canta, si am stat vreo 15 minute cu ochii in playlistul ala si, doamnelor si domnilor, in sfarsit… AM ASCULTAT.

Mie mi se pare fascinant ca nici macar nu mi-am dat seama cate concluzii trag oamenii din intamplari care pur si simplu nu inseamna nimic decat ceea ce facem noi sa insemne.
Si cine stie cate alte setari din astea or mai fi in viata mea si in vietile tuturor si pana la urma adevarul e atat de departe.

Florin Chilian este pana la urma cineva in care ma regasesc, si in ce imi place la el si in ce nu. E foarte greu momentul recunoasterii dar si momentele ignorantei sunt la fel. Toata lumea are de pierdut, oamenii care sunt langa mine, langa cei de langa mine, intreaga lume si mai ales eu.
Am auzit o multime de lucruri despre el care m-au facut sa nu vreau sa aud mai multe. O sa fie cam greu sa ma dezobisnuiesc de vechile obiceiuri si judecati, dar de acum inainte sper sa las personajul sa fie doar vehicolul muzicii, oricine ar fi acel personaj.

Florin Chilian pare sa fie foarte sincer, eu chiar il cred, nu cunosc eu prea bine regulile si trucurile astea de marketing dar ma bazez cel mai tare pe sentimente si pe ce imi transmite muzica, si cred eu ca am recunoscut de fiecare data sutele de impostori din industria muzicala.

Cred ca orice artist are cel putin un moment in care poate sa devina impostor. Este vorba despre acel moment de mandrie si trufie care te cuprinde cand multa lume te admira. Cred ca toti ar trebui sa fuga de sentimentul asta cat pot ei de tare daca nu se simt in stare sa-i tina piept.
Cand esti sincer si esti expresia propriei persoane, esti artist. Vor fi oameni care te vor recunoaste si te vor iubi, exact cati trebuie sa fie. E atat de simpla formula. Si atat de greu sa ajungi la tine.
Daca ajungi sa te fortezi sa spui ceva doar pentru ca ai avut succes cand ai facut-o din inima, deja ai pierdut inima si nu mai esti artist.
In loc sa ne bucuram singuri de orice succes, eu zic ca ar trebui sa ne incurajam unii pe altii, sa ne ajutam sa fim consitenti de tot ce putem. Nu ar trebui sa existe “nu e bine ce faci” sau “eu sunt mai destept” ar trebui sa primim si sa oferim constienti de ironia egalitatii dintre noi, separata de toate rangurile si istoriile si parerile care oricum sunt aceleasi si oricum se tot schimba.
Ma intreb aproape in fiecare zi cum ar arata lumea daca lucrul asta imposibil ar deveni deodata un fapt implinit. Cred in salturi calitative foarte mari – imi e foarte frica de ele pentru ca stiu cat de posibile sunt.
Tin pentru mine multe lucruri insa experientele din viata mea nu pot sa le tin. Nu am voie, si nici nu vreau. Daca am sa ajung un om mare candva si cred ca am sa ajung, sunt sigura ca am sa o fac pentru a da totul mai departe.
Daca ar fi ca oamenii sa faca doar ce simt, probabil ca ar fi mult mai putini artisti. Dar ar face mai mult decat toti la un loc.

In ciuda lucrurilor pe care le-am scris in postarea anterioara, cateodata chiar ajung sa ma satur de toate obligatiile lumii… cateodata chiar inteleg.

Florin Chilian mi-a readus convingerea ca nimeni niciodata nu a facut ceva cu adevarat mare fara sa fie sincer fata de el si fara sa se lupte cu propria fiinta.

Mi se pare un privilegiu sa poti sa ai sentimente atat de frumoase si un privilegiu la fel de mare sa poti sa le si exprimi. Cred cu tarie ca oricine are puterea sa se exprime, doar ca nu fiecare este si constient de ea. Trebuie sa mai si traim, nu doar sa vorbim despre viata, dar totusi viata ar fi cam lipsita de viata daca nu ar vorbi nimeni despre ea.

Florin Chilian foloseste cuvinte cum ar fi “suflet” “vise” “lacrimi” etc si IN SFARSIT nu suna penibil, suna natural si exact asa cum trebuie sa sune.

Mi se parea atat de arogant si prefacut si atat de nepasator fata de evenimentul din 2006, incat am alimentat parerea asta refuzand sa aud macar o propozitie spusa de el. Si asta ca sa vad acum ca este implicat in o gramada de chestii si face si spune tot felul de lucruri care demonstreaza clar ca ii pasa. De o mie de ori mai mult decat imi pasa mie. Dar ce puternic te simti cand ii consideri pe altii cum nu vrei tu sa fii !
Foarte rar oamenii isi dedica vietile pentru a servi vietilor altora, destul de rar intalnesti pe cineva caruia sa ii pese si sa nu o faca doar ca sa para.
Atat de rar vedem in jur ochi stralucind curat, acum cand totul e sa iei, sa nu ai nimic de dat.

Am ascultat tot albumul “Autistul – Nu-l mai goniti pe Brancusi” si in sfarsit ceva m-a facut sa vreau sa iau decizia mai buna pentru interior decat pentru exterior, chiar daca prima varianta e mai grea si a doua foarte comoda.
Am trecut muzica lui in folderul numit “Poezie”, unde pana acum eram convinsa ca va fi loc doar pentru poezie propriu-zisa si pentru albumele lui Bob Dylan.
Inca nu am ascultat tot, iar ce am ascultat, am ascultat cu frica, cuvintele se apropiau prea mult de mine si inca nu stiu ce sa fac – sa le las, sa nu le las. Sa mai fug putin de tot? Ma mai gandesc.

Mi se pare fantastic cata vibratie si greutate se simte in muzica lui, cata tristete sau chiar spaima, si totusi cat eroism si lipsa de victimizare.

Ma bucur ca inca nu am gasit nici o piesa de-a lui compusa direct in limba engleza, pentru ca a canta in alta limba decat cea in care gandesti, mi se pare a avea o mica doza de ipocrizie si de instrainare de propriile trairi.

Simt ca il inteleg si ma intelege atat de bine si ma bucur foarte tare cand primesc confirmari de sentimente.
Cred ca tocmai a devenit ceva asemanator cu un bun si de suflet prieten care imi spune exact ce vreau si exact ce nu vreau sa aud – adevarul.

Bine ai venit in lumea mea. Poti sa intri acum.

Vita de Vie – Vina

Imi place asa mult cum scrie Vlad incat m-a facut sa nu mi se mai para atat de penibil sa arati la toata lumea orice prostie la care te gandesti, mai ales ca el o face asa simplu direct si poetic.
Asa ca am sa renunt la ideea ca daca scriu despre mine e penibil si oricum nu intereseaza pe nimeni. De fapt nu am sa renunt la idee pentru ca pana la urma asa si e, dar am sa o fac macar fiind mandra de mine.
Am sa vorbesc despre mine ca sa vada lumea cine sunt eu si cum ma simt eu si nici n-am sa ma prefac ca vreau sa vorbesc despre altcineva.

Este o zi de februarie pe la sfarsit si draga nora, te astepti sa vina primavara pentru ca te gandesti ca daca o sa fie cald o sa ai chef sa faci in sfarsit ceva cu viata ta. Si dai vina pe primavara care nu vine deloc
si stai pe facebook ca tampita fara oxigen in camera si te gandesti daca e lipsa de oxigen sau e o stare de sufocare provocata tie de catre tine sau altora de catre tine
si ma chinuie gandul ca “mi-o fac cu mana mea” si chiar si faptul ca nu iau aceasta propozitie ca pe ceva pozitiv imi trezeste un sentiment de vinovatie si nu de responsabilitate.
Orice muzica trista ma intristeaza, si aia vesela ma aduce la disperare de tristete.
si tot timpul uit ce voiam sa spun, si vreau sa scriu si sa fac dar de fapt nu vreau sau nu stiu ce e dar pur si simplu nu fac nimic si imi dau seama ca asta e problema mea din totdeauna.

Mi-e groaza cand imi dau seama ca o sa trebuiasca sa plec si sunt atat de dependenta de orice si mai ales de , si de comoditate si de nimic.
Si ma gandesc ca de fapt cum cred ca se simt ceilalti, asa ma simt eu, si sunt dezorientata dar de fapt nu sunt deloc ci e doar o stare autoprovocata de victimizare ca sa mai pot s-o ard asa facand nimic, o vreme. Fapt pentru care e numai si numai vina mea.

Stau de 4 zile numai in casa si am impresia ca atunci cand am sa ies imi voi fi pierdut reperele si reflexele si toata lumea o sa-mi fie straina.

Ca sa poti sa treci peste, trebuie sa te lasi sa fii. Trebuie sa-ti lasi defectele sa traiasca, ca sa te lase si ele sa traiesti. Sa iti dai voie sa fii cum crezi, ceea ce poti fi tu mai rau cu putinta, si abia atunci ai sa poti sa depasesti bariera si sa nu mai fii asa. Scriu in speranta ca o sa reusesc sa fac asta dar vina pe care o port fata de mine si fata de intreaga lume nu-mi da voie. Sunt vinovata pentru faptul ca nu pot sa ma accept. Si sunt vinovata pentru faptul ca ma simt vinovata – daca nu m-as mai simti, totul s-ar rezolva. Daca as fi o persoana puternica si dinamica si lipsita de prejudecati si extraordinara asa cum vreau sa fiu, nu m-as simti vinovata. As putea sa ies din incurcatura asta in forma de cerc.
Sa renunti la un sentiment. Fara sa te gandesti prea mult, fara sa analizezi, fara sa ai un plan de bataie. Suna simplu “renunta, let it be, let it go” si e foarte simplu dar totusi nu pot sa fac asta. Poate ca sunt atasata de felul in care ma simt, dar atasamentul nu ma face sa ma simt bine. Nu pot sa traiesc nici cu sentimentul de vinovatie, dar nici fara el nu vad ce as putea sa ma fac. Iar asta sentiment imi dezvolta? bineinteles, vina.

Si ma gandesc ca poate el s-a plictisit de mine pentru ca si eu m-am plictisit de mine iar daca s-a plictisit de mine e tot vina mea, pentru ca daca eu sunt plictisita de mine si ceilalti vor fi, se stie. Pentru ca ce crezi despre tine si ce simti pentru tine, aia e imaginea cu care te prezinti in lume. Esti propriul tau PR.

Si ma hotarasc ca trebuie sa deschid fereastra si sa las tot frigul din lume sa intre in camera, frigul si aerul si mai ales oxigenul ! Urasc frigul dar imi lipseste atat de mult aerul incat hai sa fac marele pas – deschid geamul la minus nu stiu cate grade si stau in tricou numai asa de-a naibii si iubesc frigul… tot de-a naibii, cu ura il iubesc. Si mi se pare ca am facut o mare minunatie ca am reusit sa deschid geamul in timp ce altii se bucura cu adevarat de minunatiile lumii, si toata lumea face ceva bun in lumea asta in afara de mine.

Si toate fetele sunt frumoase si elegante si bine imbracate si ordonate si ingrijite, numai eu umblu cu stratul de noroi pe bocanci si lumea ma intreaba daca sunt rockerita chiar si cand sunt imbracata in ROCHIE. Ei… da stai ma ca de fapt asta suna bine, imi place. )

Si toti oamenii au obiective de atins si CV-uri kilometrice la varsta asta, si fac tot felul de chestii si numai eu stau si ma uit la ei si ma prefac ca sunt si eu printre ei dar de fapt stau pe margine, in ultimul rand… si de aici de sus vreaaau maaaai muuuuult.

Si am asa impresia cum ca toti in jurul meu isi traiesc fericiti povestea vietii si eu am ramas asa de in urma si deja lumea s-a si saturat de Nora care scrie numai porcarii, frumoase uneori, dar deja repetitive care promiteau candva ca vor duce undeva dar io-te ca nici acum nu au dus nicaieri. Imi e si rusine sa mai scriu ceva pe undeva. Am senzatia ca nu merit nici sa scriu. Nu merit sa ridic ochii din pamant. Pentru ca sunt vinovata. Pentru ca mi-am gresit mie. Pentru ca nu asa imi planuisem sa arate viata mea.

Ascult November Rain ca sa ma simt mai bine, pentru ca e o piesa despre disperare si resemnare si tristete, si despre cum sa iesi din asta. Mi se pare genial felul in care se leaga ultimele versuri de restul piesei si cum se schimba sensul lui “nothing lasts forever” si brusc apare mare si clar mesajul. Eu nu am primit-o niciodata ca pe o piesa de dragoste ci ca pe o piesa de… viata.
O ascult si tare as vrea sa ma simt mai bine pentru ca e melodia adolescentei mele si pentru ca am spus candva ca alea sunt cele mai frumoase versuri din lume si de fiecare data s-au adeverit si pentru ca am fost la concert fara nici un leu in buzunar si fara credit pe telefon si fara cartela de metrou (din vina mea, bineinteles) si imediat dupa ce s-a terminat piesa asta s-au deschis portile si au inceput toate melodiile care imi placeau, si pentru ca am simtit o fericire pe care foarte rar mi s-a intamplat sa o traiesc, am simtit cum muzica imi curge prin tot corpul si cum toata lumea imi apartine si cum toate intamplarile importante din istoria umanitatii sunt prezente acolo, in jurul meu, in praful pe care calcam, in prietena pe care o tineam de mana, in mine si in toata intamplarea din seara aia. Asta in timp ce lumea era dezamagita ca AXL Rose intarziase si erau foarte multi care plecau.
Dar acum si piesa asta ma enerveaza. Ma face sa ma simt… cum? cum? Hai ca stiti. Vinovata – pentru ca nu pot sa-mi ghidez viata dupa mesajul ei.
Si mai ales vinovata ca ascult acelasi cacat de muzica de o mie de ani, in timp ce lumea se schimba si evolueaza.

Toata lumea se duce la party-uri si se sparge in figuri cu gasca si cu prietenii si cu mult fixativ in par si toate fetele sunt tunse asa -> si asculta drum n base si dubstep si beau cocktailuri si fumeaza de toate, si se duc din loc in loc in aceeasi seara si moooaaaama ce nebunie si ce viata diversa si cata hipstereala si DJ-iala si FALSITATE in tineretile noastre. Eu nu mai am chef de din astea. Poate am sa fiu asa si eu la un moment dar dar daca voi fi ma voi preface.
Eu vreau sa beau si sa ma distrez cu prieteni dragi si sinceri care au ceva in suflet si nu vor sa demonstreze nimic. Nu vreau sa trag pe nas si sa ma sparg ca sa simt ceva si nu vreau nici sa ma uit intr-un punct fix, vreau mai bine sa ascult Timpuri Noi si Vita de Vie in concert unplugged la Kulturhaus de ziua Oanei.
Vreau sa fie in jurul meu oameni FERICITI si zambitori si gata sa imparta fericire in stanga si in dreapta. Nu vreau oameni chic si fency.
Barbatul ideal este unul care are 29 de ani si arata ca un copil, si tot ce face este foarte natural si copilaresc si foarte matur, care tot vrea sa se tunda si nu apuca si i se aseaza parul foarte haios la spate, si poarta doua tricouri si unul din ele e scurt si care zambeste mereu chiar si in cele mai stresante situatii si este optimist si deschis cu toata lumea
si care orice ar face e de 1000 de ori mai interesant si mai cu atitudine decat aia care se chinuie din rasputeri sa arate si sa para intr-un fel.

Dar nu ma vreau nici pe mine asa cum sunt – nemultumita mereu si fara initiativa. Cu lume care imi spune “hai ma Nora, tu nu erai asa, tu erai miezu… ce s-a intamplat?”
Daca as avea eu initiativa poate s-ar schimba lucrurile, poate as avea in jurul meu oamenii pe care ii vreau si oamenii aia ar fi cum vreau eu sa fie. Dar din moment ce nu merit sa ridic nici macar ochii din pamant, cum as putea sa ii ridic atat de sus incat sa ma uit in ochii lor si sa le propun sa trecem printre sirurile de oameni si sa ne comportam ca niste nebuni, sa fim altfel, sa nu ne intereseze si sa fim mai frumosi in simplitatea noastra? Cum as putea sa fac asta dupa ce atata timp nu am facut nimic? Dupa ce am facut totul ca oamenii sa nu mai creada in mine. Sau sa uite ca au crezut vreodata. Dupa ce am renuntat la cea mai mare si cea mai sincera dorinta a mea – sa fac oamenii fericiti.

Am ajuns in marele oras in care se intampla o gramada de chestii si nu m-am dus nici macar la un sfert din chestiile alea numai ca am stat mai linistita in casa stiind ca ele se intampla si pot oricand sa iau parte la ele, decat as fi stat in casa la Galati stiind ca nu se intampla.
Uite ca acum imi e lene sa ma duc de la armeneasca pana la Unievrsitate pentru acelasi scop pentru care din Galati strabateam 1000 de km. Aici oamenii au tot ce vor, si nu mai vor. Sau nu mai apreciaza. Sunt rasfirati in toate partile si din toate partile tarii dar reci si grabiti si fara personalitatea aia pe care o are fiecare oras in parte (bineinteles ca asta e o mare generalizare)

Ma enerveaza tare de tot ca deodata sunt OBLIGATA sa fac ceva, sa imi fac o viata, o cariera care sa se ridice la nivelul tuturor asteptarilor, sa imi castig existenta, sa iau decizii importante, sa gandesc ca un om mare. Nu mai pot sa fac nebunii si arogante, mai intai trebuie sa ma gandesc de o mie de ori la posibilele efecte secundare.

Si mi-a venit ciclul.

Iar acum, varianta vesela – dupa ce am iesit la o plimbare afara cu prietenul Snoopy.

Cred ca toti oamenii par fericiti si poate si eu par mai desteapta si mai frumoasa si mai interesanta in ochii altora. Cred ca majoritatea oamenilor isi subestimeaza valoarea si au impresia ca toti ceilalti sunt, au, merita, primesc. Dar de fapt, indiferent de cate calitati detinem si ce impliniri sau neimpliniri avem, toti avem inauntrul nostru aceleasi temeri si indoieli

Am pierdut multe din vina mea, dar tot eu am cauzat si multe lucruri frumoase si tot eu detin o gramada de oameni frumosi care ma iubesc si de care sunt mandra, si cred despre mine ca sunt o persoana foarte alintata dar , puternica si chiar am marea binecuvantare de a fi constienta de infinitele lucruri pe care le ai de invatat din absolut orice experienta… si experientele, toate, daca le dirijezi putin, tot spre fericire duc.

Stai pe spate si hai… sa aprindem artificii pe tavan

Am inceput sa ascult mai cu atentie Led Zeppelin si Pink Floyd, iar prima ma duce cu gandul la mult miros de iarba si soare din ala care nu e nociv, iar de la a doua, fiecare acord de chitara si fiecare bataie de toba ma sperie foarte tare si nu e corect, ca intra in unele locuri din mine pe care nu prea le frecventez si eu nu pot sa controlez asta.

Heeei, nu m-am plafonat la Vita de Vie, dar de dragoste adevarata ai auzit? “si daca ii iubesti asa tare de ce n-ai mai fost la un concert de un an?” – tot din dragoste.

Hai cu Cortu’ peste Dunare!

M-am intalnit acum cateva saptamani cu Ana Badea si am mers impreuna de la Bucuresti la Galati si a fost foarte frumos si bineinteles ca acum urmeaza sa povestesc despre super gashca de la scoala numita CORTUL

Cortul era o gasca de copii care se credeau oameni mari dar isi spuneau “copiii strazii” si bineinteles credeau ca sunt altfel decat toti ceilalti. eu inca mai cred ca aveam dreptate.

Nu aveam nimic, decat mintea deschisa (atat de deschisa incat acum ni se pare ca era tocmai invers) , multa incredere, multa credinta, si TOT viitorul in fata.

Eram nebuni, fanatici, intensi, filosofi, fara prea multe prejudecati si idei fixe, si din cauza naivitatii cu care CREDEAM ca putem face orice, eu una chiar reuseam sa fac cam tot ce voiam.
Eram handicapati si inconstienti si ne intreceam in zambete si naturalete.

Nu ne oprea nimic sa ne asezam la orizontala in mijlocul strazii si sa facem poze, sau sa dansam in centrul orasului, ne mazgaleam pe maini cu pixul, putea sa ploua oricat de tare si nu conta daca ne murdaream de noroi din cap pana-n picioare sau daca aveam o singura umbrela, petreceam si sarbatoream orice eveniment, faceam obsesii si nebunii si iubeam cu mare patima.

Eram rockeri, hipioti, hardcoristi, hip-hoperi, metalisti, alternativisti, punkeri, anarhisti, pacifisti, toti amestecati si buni prieteni.
Eram cei mai fericiti copii din lume.

Lucrurile pe care copilul strazii le iubea cel mai tare erau:

“excursiile cu prietenii, prietenii adevarati, muntele, traseul, Vama Veche, noptile pierdute cu prietenii, iubirea, cocutzele, concertele, mancarea, sa citeasca, sa asculte muzica”

“sa faca ceva nou, sa-si traiasca viata la extreme, sa faca traseu la 2 noaptea, sa cada si sa se tina de urzici, haosul,”

“Vita de Vie, drumul, probele, concertele, prietenii, experienta si berea de dupa, calatoriile cat mai departe de Galati, internetul, oamenii care isi unesc puterile si realizeaza lucruri impreuna, oamenii care vor sa sara, schimbarea, culisele, ideile”

“sa bea cafea, sa iubeasca, arta in general”

Copilu’ strazii, isi dorea, dupa fiecare caz:

“sa incerce tot ce n-a incercat, sa nu ii para rau de nimic din ce face acum, sa iubeasca, sa nu iroseasca nici o secunda din viata, sa nu stea”

“sa proiecteze primul zgarie-nor din Romania”

“sa citeasca multe carti, sa calatoreasca mult (da mult), sa iubeasca multe femei si sa fete si sa se bucure de ele, dar numai pe una sa o iubeasca cu fiecare atom din el, sa-si ia o geaca de motor si un cos de gunoi, sa moara sexy, sa o mai vada o data pe baba aia care a cazut, orice ar face in viata, sa moara impacat cu el,”

“sa asculte toata muzica din Romania, sa faca ceva mare de care sa se bucure toata lumea, sa lupte cu calm impotriva a tot ce nu-i place, “

Aveam jurnale in care scriam tot ce faceam, toate prostiile lipsite de sens pe care le scoteam pe gura, tot ce voiam sa spunem si nu aveam curaj, toate intamplarile prin care treceam si voiam sa ni le aducem aminte azi.
Aveam legitimatii cu numele noastre, aveam si adresa de e-mail cu cortul, insigne si tricouri personalizate, o “arhiva” in care pastram ca amintire diferite obiecte, si… ce mai aveam? O gramada de chestii si ne stia tot liceul si tot orasul si aratam foarte bine si sexy nu doar in interior ci si exterior asa ca toata lumea voia sa ni se alature si sa ne respecte regulile create de noi )

This slideshow requires JavaScript.

Mergeam in tot felul de locuri impreuna, dar inainte treceam intr-un numar foarte mare pe la parintii celorlalti si spuneam ca “pe toti ne lasa, lasati-l si pe el. haaaideti ca nu plecam departe, haaaideti ca are note bune, si nu are absente” Ne faceam remarcati peste tot unde mergeam, in toate trenurile, campingurile, garile, cluburile, parcurile.

Aveam puterea sa ne impresionam adanc unii pe ceilalti si sa ne lasam la randul nostru impresionati.

Stiam ca putem sa facem lucruri mari si importante si eram convinsi ca asta o sa si facem, dar nu acum, ci cand o sa fim mari.

Intr-o vara din anul 2002 stateam pe faleza (zidul mic, se stie) undeva deasupra de unde se vedea un asfintit foarte portocaliu, iar Liviu mi-a zis “hai sa nu uitam niciodata acest moment” Si a mai spus el ca o sa ne facem mari si o sa avem dorinte mult mai complicate si vieti imbarligate si o sa uitam care este scopul cel mare si important si SIMPLU al vietii – acel scop pe care atunci il atingeam cu brio macar o data pe zi.

Chiar daca acum vorbim foarte rar, toti sunt oameni foarte misto pe care ii iubesc la fel de tare ca atunci, iar lucrul asta e unul din cele pe care atunci mi le doream cel mai mult. Sa ajungi sa cunosti pe cineva atat de bine incat daca te intalnesti dupa 7 ani de pauza in care amandoi v-ati schimbat, totusi sa va cunoasteti la fel de bine.

Toate reuniunile de clasa, de gashca, de orice, toate povestirile din tren, toate cuvintele pastrate de acum 10 ani, toate melodiile reascultate, scrisorile pe care nu le-ai pierdut, promisiunile respectate, cartile recitite, pozele revazute, au un scop extrem de important. Sunt ca o dovada de respect fata de lucrurile in care credem si pe care vrem sa le dam mai departe.

Sunati-va, bai, prietenii din copilarie! Invitati-i la o inghetata din aia la cornet si plimbati-va prin locurile alea de demult. Nu mai aveti numarul? Ei asta sa fie problema.

Duceti-va in vizita la educatoare, invatatoare, la profesorii aia tineri care acum sunt batrani si, daca aveti pentru ce, intoarceti favorurile – mi-a spus un profesor foarte bun din facultate ca la un anumit interval de timp trebuie sa ne intoarcem in locurile de unde am plecat pentru a aduce recunostinta pentru ceea ce suntem acum.

Nu ratati intalnirea de 10 ani, si daca nu o organizeaza nimeni, ce poate sa insemne altceva decat ca trebuie sa o faci tu!

Mie imi e tare dor sa fiu fericita asa, fara motiv. Sa radem ca prostii. De fapt, ca desteptii. Pentru ca trebuie sa fii destept ca sa poti sa faci asta.

Nota: cu ocazia acestei postari tin sa va aduc aminte de si sa ii salut pe: Poezie, Taldu, Susi, Nicu Covaci, Lazzio, Gabi Fanaca, Sergiu Dumitrescu Junior, Oddie, Raluca Corbeanu, fratele lu’ remus, Speriat, Ninja, Cristos, Aviatoru, Horatiu, Vaka Nebuna, Calugaru, Punkeru’, Tauru, reflectorul de la Motorrock, nea Puiu, Pana, Mario Vasilescu, Poponaru din Vama, Alien, Porc, covorul lui Mircea

BAC 2005

Stiu ca am speriat ceva lume la viata mea cu iubirile mele care o dadeau in obsesii, si imi placea sa fac asta si eram chiar mandra, dar asta parca le intrece pe toate. Am gasit un document scris in clasa a 12-a care se cheama “Uite asa as vrea eu sa arate subiectele de la BAC”
Uite ca a venit si momentul in care sa ma sperii chiar si pe mine : ))

—————————————————-

Uite asa as vrea eu sa arate subiectele de la BAC

Scrie raspunsul la fiecare din urmatoarele intrebari:

Vita de Vie a luat nastere in anul……

Primul vocal al formatiei Vita de Vie a fost…….

Lansarea albumului “Doi” a avut loc pe data de:

a) 20 mai 2001

b)16 noiembrie 2002

Ziua de nastere a lui Adrian Despot este pe data de:

a) 27 februarie

b) 21 martie

c) 2 noiembrie

d) 18 decembrie

e) 19 august

Ultimul membu care a parasit formatia se numeste……..

Andreea Talmazan a inceput colaborarea cu Vita de Vie in anul…………., inlocuindu-l ulterior pe………….

A doua piesa de pe primul album este……..

Prima piesa de pe ultimul album este……….

Ultima piesa de pe al treilea album este……..

Jumatetea de album scos de Vita de Vie impreuna cu Timpuri Noi se numeste…….

Clipul de la Varza a fost filmat la….

Primul videoclip Vita de Vie a fost facut la piesa……….

Urmatorul album Vita de Vie se va numi………….

In clip la “Vinolamine” apar si baietii de la………..

Emisiunea produsa de Sorin Danescu si Adrian Despot se numeste………

Prima melodie Vita de Vie difuzata la radio a fost……………..

Primul radio care a difuzat Vita de Vie se numeste……………….

Melodia dedicata lui Jojo, fostul chitarist, se numeste………….

Al treilea single de pe albumul “Doi” este……………………

Clipul piesei “Basul si cu toba mare” este regizat de………………

Enumera trei formatii care au inregistrat in studioul VDV Music: ……………..

Enumera trei DJ cu care a colaborat Vita de Vie: ………..

Enumera trei formatii parodiate de Vita de Vie in piesa “Vinolamine” …………..

Scrie titlul unui videoclip care a fost interzis de CNA si titlul unui videoclip cenzurat provizoriu de ei:……………

Explica semnificatia unei figuri de stil identificate in versurile: ” Am rupt din vise uscate forme mari si colorate pentru haina mea
Sa ma invelesc cu ea cand este frig”

Motiveaza apartenenta formatiei la stilul de muzica abordat, prin prezentarea a doua trasaturi specifice.

Scrie un text argumentativ de minim doua pagini in care sa-ti exprimi opinia despre urmatoarele versuri: “Mai am o dorinta, e una normala Daca-i cu putinta as vrea sa fie o varza legala Lumea se schimba si ea, e mai pasnica asa Daca soldatii ar fuma n-ar mai bombarda si masacra.”

———————

Acestea fiind spuse, e incredibil cum dupa atatea mii de ascultari inca ma simt intr-un fel cand ascult Vita de Vie – in felul ala care trezeste in tine ce credeai ca nu mai e si te convinge ca muzica aia esti tu.
Chiar daca obsesia a disparut, iubirea e tot acolo si acolo ramane.

Fanii lu’ Tardini

Moartea lui Eskrokov e o piesa de teatru scrisa de A.V.Suhovo-Kobîlin si jucata acum ceva ani la teatrul Fani Tardini in regia lui Ion Sapdaru.

A fost singura piesa pe care am vazut-o de 18 ori fara sa ma plictisesc,

si am urmarit fiecare detaliu astfel incat incepusem nu doar sa memorez replicile ci sa descopar lucruri in plus in legatura cu teatrul in general.

Si cred ca este cea mai buna piesa jucata la acel teatru de multi ani incoace.

Iar asta -> Zydeko e melodia de la sfarsitul piesei, care imi aminteste de o gramada de lucruri, pe care cand o ascult inca vad cortina si aud aplauzele de final… final.

Nu prea am ce sa scriu mai mult despre asta dar ii salut pe aceasta cale cu mult respect si dor pe toti cei care au sau au avut legatura cu Fani Tardini.

Cel mai super AZI din Univers

Am sarabtorit multe mici detalii de-a lungul timpului pentru ca imi place sa sarbatoresc, sa tin minte date, sa sa nu uit si sa nu ii las nici pe ceilalti sa uite, nu neaparat sarbatoarea in sine cat ideea de timp care trece intr-un fel care te face sa te simti mai bogat sufleteste, recunostinta fata de ce am primit sau mi s-a intamplat, lucruri care au inceput acum “fix atata timp” , si care de cele mai multe ori inca se intampla.
Am sarbatorit multe de cand ma stiu – lansari de albume, nu stiu cati ani de cand l-am cunoscut pe X, atatia ani de cand am fost prima data in orasul Y, un deceniu de cand am cunoscut Vita de Vie, nu stiu cate numere de concerte, atatia ani de la o lansare, atatia de la Rolling Stones, ziua Cortului, ziua grupului, ziua VDV Camp-ului, ziua liceului,

… dar niciodata ziua de azi.

In anul care a trecut probabil ca cei mai multi dintre voi nu au mai auzit nimic de mine, altii au incercat si nu au reusit, altii cred ca fug mereu spre altceva, cu siguranta cei apropiati au o mare lista cu ce am facut si ce nu am facut bine, si nu stiu dar banuiesc ca fiecare are o parere.

Parerea mea e ca fiecare lucru care mi se intampla sau nu, fiecare perioada indiferent cat de spectaculoasa sau mai putin se arata, intr-un final se dovedeste a fi oricum parte dintr-o poveste spectaculoasa. Si oricat de fara sens par niste lucruri azi, peste un timp sensul devine foarte clar pentru toata lumea.
Lucrurile au mers foarte bine pe toate planurile toata viata mea, numai ca… pe rand. Iar anul asta a fost randul… care a fost Se pare ca nu stiu sau nu pot sau nu vreau sa fac mai multe deodata, si cand descopar ceva care imi place foarte mult renunt la orice altceva care ar putea sa imi placa. Asta a fost un lucru pe care eram foarte curioasa sa il fac de multa vreme si de care nu prea credeam ca sunt capabila sau ca o sa mi se intample asa cum vreau eu. Si pentru mine, un an, chiar E Mult, iar azi am o lista de dorinte putin mai completa.

Si mai cred ca imi e dor de voi, de toti, si de toate.

Asta e inregistrarea de la o piesa care s-a intamplat pentru prima data live chiar in aceeasi seara si in acelasi loc. A fost un moment intens din toate punctele de vedere, nu doar din punctul de vedere al muzicii ci al vietii careia ii serveste drept coloana sonora. Piesa m-a facut sa calatoresc prin toata viata mea si prin prezent, si de atunci a aparut fara sa ma astept, in fiecare moment trait mai intens decat de obicei. Cred ca a fost cel mai mult ascultata dintre toate anul acesta, mai mult singura decat in grupuri dar tot cu o mare incarcatura.

E ciudat ca AZI sunt recunoscatoare pentru ceva care nu are nici o legatura cu Vita de Vie dar totusi nu s-ar fi intamplat daca nu era Vita de Vie… asa cum foarte multe nu s-ar fi intamplat.

TAXI

Am descoperit de curand ca sunt o mare admiratoare a formatiei Taxi si pana acum n-am bagat de seama.

Ultima data cand le-am acordat atentie a fost acum vreo 10 ani cand mi-am cumparat de la Music Plus din Tiglina 1, Galati, o caseta pe care scria Trag un claxon, si imi amintesc ca prima data m-a enervat vocea “pop” a lui Dan Teodorescu dar intre timp a ajuns sa se adevereasca zicala cum ca de la ura la iubire e doar un singur pas… nu pentru ca m-am obisnuit cu ea ) ci pentru ca e deosebita, si RR-iala aia parca ar face parte din marketingul trupei.

Mereu mi-a placut acest amestec de eleganta, prospetime si umor pe nume Taxi. Au un spirit familiar, ma fac sa ma simt “ca acasa”.

Am ras tare cand a aparut Americanofonia, era atat de potrivita pentru perioada aia, era exact ce trebuia spus. Intre timp am inceput si eu (si cred ca nu numai eu) sa folosesc destule cuvinte din acea lunga lista.

De-a lungul anilor au atacat majoritatea persoanelor care, pentru dezvoltarea lor personala, aveau nevoie sa fie atacate – fie mai discret , fie mai direct, dar cu mult tupeu si cu un umor natural care ii face sa nu poata fi asemanati cu nici un alt artist, national sau international.

Pe de alta parte au si puterea sa puna la pamant cu piesele alea de dragoste care sunt atat de autentice incat te fac ori sa crezi ca le-ai compus tu intr-o viata anterioara, ori sa speculezi, ori sa iti doresti sa ajungi si tu candva la intensitatea acelor trairi.

Despre aparitia piesei Cele doua cuvinte nu cred ca mai e nevoie spun ceva. Am scris dar am tot amanat sa postez – la inceput am spus ca “promite multe, abia a aparut si deja toti cunoscutii mei si cunoscutii cunoscutilor mei o asculta, o fredoneaza intruna si o dau mai departe”. Imi propusesem si eu sa o dau mai departe prin mijloacele mele, pentru ca formatia Taxi se plangea de lipsa de promovare, dar totusi pana sa ajung eu sa fac asta, a devenit atat de populara incat acum cine scrie despre ea o face ca sa devina la randul lui popular.

Am ascultat piesa la scurt timp dupa ce a aparut, si am asteptat cu mare curiozitate sa vad care sunt cei 26 de barbati care urmeaza sa apara in videoclipul regizat de Teo Trandafir – videoclip care nu este atat de original precum spune majoritatea – s-a mai facut, s-a mai vazut, dar asta nu conteaza pentru ca e oricum reusit, simplu, amuzant si foarte… potrivit. Un videoclip si o piesa care a adus un serviciu atat femeilor (ne face sa ne simtim deosebite, sa ne placa ce auzim si sa avem senzatia unei mari descoperiri in ceea ce priveste secretele sexului masculin), cat si barbatilor, care pe de o parte se fac mai usor intelesi si pe de alta parte acum pot spune “hai sa-ti arat o piesa misto” in loc de acele doua grele cuvinte.
Am senzatia ca o sa urmeze foarte multe replici si interpretari la clipul asta, nu doar cele facute de Razvan si Dani si Mihai Bendeac.

Pe langa toate astea, pot sa spun ca am o viata putin mai fericita de cand stiu ca exista o persoana ca “ala de la Taxi” care poate sa afirme cu atata nonsalanta: “Sunt locuri din mine unde nu as vrea sa ajung ca sa nu aflu ce e acolo, si altele in care nu vreau sa ajung pentru ca stiu deja ce e acolo. Nu prea ma frecventez.” )

Pentru ca fiecare postare trebuie sa aiba si un fond muzical, pentru ca vreau sa impartasesc cu toata lumea ce mi se pare mie foarte frumos, si sperand ca nu sunt singura rupta de realitate care descopera unele melodii abia dupa ce si rudele cele mai in varsta le stiau pe dinafara, am sa impartasesc cu voi doua piese de care nu aveam habar pana acum putin timp.

Pe prima am descoperit-o cautand “un sfarsit e un inceput” de la Celelalte Cuvinte, planuindu-mi sa imi plang putin de mila asultand-o, si imediat ce am dat play mi-a trecut orice chef de smiorcaieli si melancolii patetice, am ras cu lacrimi o zi intreaga. Originala viziune si abordare.

Cea de-a doua e una serioasa. Foarte. De multa vreme ma gandesc la ce spune numai ca eu nu m-am exprimat – am asteptat sa o faca altii inainte, pentru a ma folosi de ei. Simt si eu exact-exact la fel, adica, cu parere de rau, nimic.

Inchei aceasta postare dezmembrata si neterminata spunandu-va ca dorinta mea cea mai mare in acest moment este sa merg intr-un club/bar/orice si deodata, pe neasteptate, sa inceapa o piesa Taxi.